Poze noi

Aşa arată chiuveta noastră din cameră. Apa caldă – apa rece. Foarte greu de folosit şi foarte incomodă.

La început camerele arătau cam rău. Aveau preţii goi şi un aer vechi de loc părăsit. Dar cu timpul am lipit tot felul de poze, afişe şi chestii scrise de noi pe pereţi (cu toate ca teoretic nu avem voie) – drept urmare ne-am personalizat “locuinţele” după bunul plac.

Asa vin profesorii la cursuri... cu pipa. Glumesc, asa vin doar la scoala :)












Da, la ei scrie dedesubtul fiecarui semn de circulatie ceea ce insemna. Pentru toata lumea. P.S. Aici sunt foarte multe femei care conduc, cu foarte mare viteza si fara sa faca accidente. Oare de ce?

Serios-neserios... Poze, asta contreaza! Uite, intr-o zi ne plimbam prin zona cu case. Foarte frumoase casele, foarte ingrijite. Povestile cu "jardinaritul" francezilor unt cat se poate de adevarate.

(continuare) [Auto]portrete

Prin oraş, într-o staţie de autobuz, deşi nu-l aştepta nimeni (va previn că urmează un puseu artistic al creativităţii adelo-vladiene [sau vlado-adeliene, cum sună mai bine]).

Oraşul aştepta tăcut, frunzele stăteau mute şi ele...


















Doar zidul o implora avid de cunoaştere, în schimb privirea nu i-o întâlnea...

Gata, am terminat cu gluma, astea sunt chiar nişte poze foarte frumoase, care nu au nevoie de nici un comentariu.

Cu totul absorbit... poate chiar de acest blog.









Frumusetea nu aparţine neaparat imaginii clare.


























Şi nici bunei încadrări.

(...la cererea publicului...)[ Auto]portete

Era ultima zi de tutorat aici, cea pe care a descris-o un pic mai jos Adela prin câteva poze şi cuvinte. Era foarte, foarte ceaţă in dimineaţa aceea, asa cum - am aflat dupa aceea din experienta de zi cu zi - se intampla de fiecare data cand temperatura coboara sub zece grade (aşa e că aproape aţi citit "zero"? - noi citim asa de repede şi pentru că anticipăm, pentru că nu citim cuvintele pana la capat, zicea o veche carte de psihologia lecturii...).




Tot in aceeaşi dimineaţă, subsemnatul...

















Cel din poză nu e nimeni (de fapt, e un cineva, dar nu pentru noi), dar trebuia să mai arăt încă o dată cât de puternică era ceaţa în dimineaţa aceea. :)














Asta e de făcut tablou şi pusă mare-mare pe perete (acasă la părinţi)
















Asta e pentru cei de acasa care nu ne scriu ce se mai intampla pe acolo (cu cât a pierdut Steaua, ce prostiii a mai spus Vadim, cu cine a mai băut Băse şi în ce cârciumi, a mai condus după aia băut - ştiţi voi, actualitatea românească) şi care cred că doar noi avem chestii de povestit.









Încă una, din aceeaşi serie, in care Adela e atât de simpatică încât mori (eu cel puţin mor) de cât de simpatică e.















Şi pentru că e aşa de simpatică o pup, cu mult drag, şi ne uităm amândoi la voi toţi, cu mult drag. Că doar poza asta n-am făcut-o ca să vedm cât de scumpi suntem (şti de mult asta), ci ca să vedţi voi ce scumpi suntem (în caz că nu ştiţi de mult asta).










Am uitat să spun faptul că seria asta "însorită" de poze a fost realizată în aceeaşi zi cu cele cu ceaţa teribilă de mai sus. Ca să vedeţi cât de schimbătoare e vremea pe aici. Nu şi în sufletele noastre, căci noi zâmbim în tot felul de condiţii meteorologice (de fapt în poyele cu ceata nu zambim, dar avem altele în care zâmbim, numai că nu le-am putut pune pe toate).
P.S. - câmpul acesta cu gazonul tuns frumos e scurtătura de la mine la cămin la facultate. De la facultate la Adela la cămin sunt alte peisaje pe care le-am descris într-un post mai vechi (nimic spectaculos - cu parcarea, Maison de l'Universite, etc).

La Beaune am vizitat o cladire foarte veche, Evul Mediu, secolul XV, care este cea pe care o vedeti in imagine, unde ne-a intampinat un ghid foarte simpatic, doamna din imagine, care ne-a explicat istoria ei. Dupa cum se vede, ne-au dat niste casti in care nu aveam traducere ci doar auzeam foarte tare pe o raza de 50 m ce spunea madam.

Case, biserici, orase medievale

De la Beaune

Acesta e capitolul Spatii verzi si publice. Se vede ceva in poza asta?

Doar poze, cateva vorbe

La ei, aproape toate rondurile din sensurile giratorii sunt decorate. Nu se vede prea bine, poza e facuta din autocar, dar am vazut decoratii absolut superbe. In imagine se vede un fel de butoi de vin pe roti, pentru ca zona e reprezentativa pentru culturile de vita-de-vie. Dupa cum se vede. Ce e cu roz, sunt flori de pe marginea drumului. :)

Excursie Hospices Beaune

In penultima zi de tutorat ne-au dus cu autocarul în excursie. La Ospiciile Beaune, acolo unde există o catedrală-spital foarte veche şi foarte recunoscută la ei (:D).

Aşa am intrat pentru prima oară pe o autostradă franţuzească (fără gropi, bineînţeles), ...













... şi am trecut printr-o vamă (de autostradă)
... cu flori...

Tutorat

A existat şi o saptămână de tutorat în care ne-au prezentat oraşul nouă şi celorlalţi sute de studenţi Erasmus veniţi din toate colţurile lumii. Ideea era să ne ajute cu cât mai multe informaţii, să ne facă să ne cunoaştem între noi, toate ţările, să ne amestecăm şi să nu rămânem separaţi pe naţii. A fost foarte interesant ce a organizat Universitatea.





























Am fost deci împărţiţi în grupuri de câte aproximativ 20 de persoane şi fiecare grup a avut tutorele său. Persoana din stânga este Yazgul, tutorele nostru. Foarte simpatică şi foarte de treabă, ne-a dat o mulâime de informaâii utile plus adresa ei de mail să o găsim când avem nevioe de ceva. :)

Solderia

Incă nu ştim care e numele oficial al acestei zile, dar noi îi spunem La Solderie. Am prins sâmbata trecută o zi în care toate magazinele din oraş, şi nu numai, scot toate produsele în stradă, la reduceri. Este ultima MARE reducere de toamnă. Dar cum a fost foarte puţin mediatizată, noi am dat peste ea întâmplător, drept urmare nu am luat foarte în serios reducerile pe care le vedeam acolo. Ziceam că o să mai găsim, dar nu am mai găsit. Vlad şi-a cumpărat 2 pulovere, eu o pereche de pantaloni. Dar atât, pentru că nu am vrut să cheltuim mai mulţi bani. În fine, partea frumoasă a fost că toate străzile oraşului erau împânzite de oameni care strigau reducerile pe la tarabe şi mii de alţi oameni care îşi făceau cumpărăturile.

La piata - asa, de decor

Peşte... foarte mult peşte... toate tipurile. Expresiv, nu?!





Asa arată o piaţă, una mică, frumuşică. Dar doar am vizitat-o.








Si brânzeturi, şi nişte salamuri uscate, de fapt un fel de cârnaţi uscaţi pentru că au foarte multă grăsime. Si sunt şi foarte puturoşi la miros.










La ei brânza e fooooooooooooooarte mare. Am intrat în una din zile într-un magazin cu brânzeturi mucegăite. Dar era un aer irespirabil. Nici gând să mă mai uit la toate acele verzituri pe care francezii, nu ştiu cum reuşesc, le mănâncă. A, iar lângă brânza de un metru în diametru se aflau şi nişte bucăţoaie de jambon afumat. Apetisant.

Despre mâncare

Una dintre primele dăţi când am luat o masă la un Resto Universitaire. Eram rupţi de foame, şi am luat şi o sticlă mică de vin, ca să vedem cum e vinul la mama lor, dar, fiind un vin servit la cantină, bine-nţeles că a fost unul prost. In imagine se văd cartofii prajiţi, cei care stau la baza meniului zilnic, întrucât sunt garnitura cea mai comestibilă. Azi, de exemplu, eu am mâncat oaie, cu fasole verde, arăta bine, dar nu am să mai încerc niciodată. Si în general am încercat o mulţime de mâncăruri, garnituri, salate (apropo, ei nu au ulei şi oţet, ei au doar sos de salată care strică toată salata) şi majoritatea au fost foarte, foarte proaste chiar dacă arată foarte bine. Vestita bucătărie franţuzească nu e de găsit în cantinele universitare. :)

In altă zi ne-am ales pizza, alegere proastă pentru Vlad, omul alergic la roşii.




Dar... măcar deserturile sunt bune. După cum se vede... banană învelită în ciocolată şi cremă de vanilie...


Iar într-o zi ne-am răsfăţat şi ne-am cumpărat cornuri franţuzeşti cu Nutella. Mmmm, foarte bun. Incomparabil cu cornurile cu ciocolată de la noi. Acestea sunt moi, şi pufoase, şi bine-nţeles scumpe. Dar, sunt foarte bune la Vlad în cameră, pentru că la el în cămin nu există frigider, iar aceasta e mâncarea care nu are nevoie de frigider.