Poze care nu ne apartin, si cu un aparat mai bun:)

Pana atunci, la revedere Versailles!












Se facuse seara, abia acum soarele iesea putin dintre nori, sa ne faca doar cu mana. Mai exista niste poze frumoase, facute de o prietena, plus o poza de grup, dar pe care nu le am acum. Promit sa revin.












Si tot atunci speram sa prindem si fantanile curgand. L














Pentru cei doritori, exista niste masinute, ca cele de golf, pe care le poti inchiria pentru o ora si sa te plimbi cu ele. Domeniul este enorm de mare. Noi nu am ajuns la Micul si la Marele Trianon, dar promitem sa o facem data viitoare.











Am uitat sa va spun ca am vazut foarte multi oameni care faceau jogging prin gradinile palatului. Trebuie sa fie superb.

Si "sotul" Zeu.














Mama Frantia, cum spune Vlad.

Pentru ca am terminat mai repede, am avut tip la sfarsit sa iesim sa ne plimbam si prin gradini.


















In dreapta jos, pe scari, ca prezentam ghidul. Am trisat!

Deoarece eram foarte, foarte obositi, profitam de orice ocazie ca sa ne indoim putin spatele. Nu era nimic de vazut in josul scarilor, dar de...
















Obiecate care valoreaza milioane de euro.

Carti care nu erau de fapt carti, ci doar coperti de carti in care se ascundeau scrisori si acte secrete.























Acesta este biroul regelui. Ce ziceti, se compara cu biroul de la serviciu?!















Nu numai ca era foarte intuneric si ma chinuiam sa prind cate o bucatica de lumina, dar in partea a doua a vizitei am mai avut si interdictia sa nu fac poze ghidului.

Ornament la balcon.

Aceste camere nu erau deschise publicului, ci doar grupurilor. Nu stiu de ce, probabil pt ca doar asa dadeau ghid.










Partea a doua a vizitei

Noi eram deja in pauza de la pranz, iar in spate se vede o mare coada de oameni care inca asteptau sa cumpere bilete











Tablou cat tot peretele unei camere mari ce repezinta incoronarea reginei.











Si "vedetele" timpurilor trecute…

La Chambre du Roi.






























Printre schele.















Unele dintre ele erau si zgariate de vizitatori indisciplinati.

Si toate erau oglinzile originale, de sute de ani. Ghidul de dupa-amiaza (care a fost unul real) ne-a spus ca aceste oglinzi arata cam rau din cauza faptului ca sunt atata de vechi si ca motivul pentru care nu au fost schimbate a fost pentru ca e vorba de oglinzi cu mercur, oglinzi care acum sunt interzise pentru ca sunt considerate periculoase. Dar conducerea castelului a insistat sa le pastreze.









De asemenea, foarte multe oglinzi pe pereti.



























Cred ca 7 oameni din 10 faceau poze sau filmau.













O alta laterala a castelului.

Un semineu cat Vlad de mare. Dupa cum se vede in poza, pe parcursul vizitei de dimineata am primit niste auditoare, adica auzeam in casti, dupa ce tastam numarul fiecarei camere, un ghid inregistrat care ne spunea povestea respectivei camere si detalii istorice, artistice etc; astfel, fiecare vizitator avea acces la un minim de informatie, la un ghid universal.
























Sala principala de la parter si orga mare din ea. Sala in care se tineau concerte.















Acoperis, poza facuta de pe geam.