La Beaune am vizitat o cladire foarte veche, Evul Mediu, secolul XV, care este cea pe care o vedeti in imagine, unde ne-a intampinat un ghid foarte simpatic, doamna din imagine, care ne-a explicat istoria ei. Dupa cum se vede, ne-au dat niste casti in care nu aveam traducere ci doar auzeam foarte tare pe o raza de 50 m ce spunea madam.

Case, biserici, orase medievale

De la Beaune

Acesta e capitolul Spatii verzi si publice. Se vede ceva in poza asta?

Doar poze, cateva vorbe

La ei, aproape toate rondurile din sensurile giratorii sunt decorate. Nu se vede prea bine, poza e facuta din autocar, dar am vazut decoratii absolut superbe. In imagine se vede un fel de butoi de vin pe roti, pentru ca zona e reprezentativa pentru culturile de vita-de-vie. Dupa cum se vede. Ce e cu roz, sunt flori de pe marginea drumului. :)

Excursie Hospices Beaune

In penultima zi de tutorat ne-au dus cu autocarul în excursie. La Ospiciile Beaune, acolo unde există o catedrală-spital foarte veche şi foarte recunoscută la ei (:D).

Aşa am intrat pentru prima oară pe o autostradă franţuzească (fără gropi, bineînţeles), ...













... şi am trecut printr-o vamă (de autostradă)
... cu flori...

Tutorat

A existat şi o saptămână de tutorat în care ne-au prezentat oraşul nouă şi celorlalţi sute de studenţi Erasmus veniţi din toate colţurile lumii. Ideea era să ne ajute cu cât mai multe informaţii, să ne facă să ne cunoaştem între noi, toate ţările, să ne amestecăm şi să nu rămânem separaţi pe naţii. A fost foarte interesant ce a organizat Universitatea.





























Am fost deci împărţiţi în grupuri de câte aproximativ 20 de persoane şi fiecare grup a avut tutorele său. Persoana din stânga este Yazgul, tutorele nostru. Foarte simpatică şi foarte de treabă, ne-a dat o mulâime de informaâii utile plus adresa ei de mail să o găsim când avem nevioe de ceva. :)

Solderia

Incă nu ştim care e numele oficial al acestei zile, dar noi îi spunem La Solderie. Am prins sâmbata trecută o zi în care toate magazinele din oraş, şi nu numai, scot toate produsele în stradă, la reduceri. Este ultima MARE reducere de toamnă. Dar cum a fost foarte puţin mediatizată, noi am dat peste ea întâmplător, drept urmare nu am luat foarte în serios reducerile pe care le vedeam acolo. Ziceam că o să mai găsim, dar nu am mai găsit. Vlad şi-a cumpărat 2 pulovere, eu o pereche de pantaloni. Dar atât, pentru că nu am vrut să cheltuim mai mulţi bani. În fine, partea frumoasă a fost că toate străzile oraşului erau împânzite de oameni care strigau reducerile pe la tarabe şi mii de alţi oameni care îşi făceau cumpărăturile.

La piata - asa, de decor

Peşte... foarte mult peşte... toate tipurile. Expresiv, nu?!





Asa arată o piaţă, una mică, frumuşică. Dar doar am vizitat-o.








Si brânzeturi, şi nişte salamuri uscate, de fapt un fel de cârnaţi uscaţi pentru că au foarte multă grăsime. Si sunt şi foarte puturoşi la miros.










La ei brânza e fooooooooooooooarte mare. Am intrat în una din zile într-un magazin cu brânzeturi mucegăite. Dar era un aer irespirabil. Nici gând să mă mai uit la toate acele verzituri pe care francezii, nu ştiu cum reuşesc, le mănâncă. A, iar lângă brânza de un metru în diametru se aflau şi nişte bucăţoaie de jambon afumat. Apetisant.

Despre mâncare

Una dintre primele dăţi când am luat o masă la un Resto Universitaire. Eram rupţi de foame, şi am luat şi o sticlă mică de vin, ca să vedem cum e vinul la mama lor, dar, fiind un vin servit la cantină, bine-nţeles că a fost unul prost. In imagine se văd cartofii prajiţi, cei care stau la baza meniului zilnic, întrucât sunt garnitura cea mai comestibilă. Azi, de exemplu, eu am mâncat oaie, cu fasole verde, arăta bine, dar nu am să mai încerc niciodată. Si în general am încercat o mulţime de mâncăruri, garnituri, salate (apropo, ei nu au ulei şi oţet, ei au doar sos de salată care strică toată salata) şi majoritatea au fost foarte, foarte proaste chiar dacă arată foarte bine. Vestita bucătărie franţuzească nu e de găsit în cantinele universitare. :)

In altă zi ne-am ales pizza, alegere proastă pentru Vlad, omul alergic la roşii.




Dar... măcar deserturile sunt bune. După cum se vede... banană învelită în ciocolată şi cremă de vanilie...


Iar într-o zi ne-am răsfăţat şi ne-am cumpărat cornuri franţuzeşti cu Nutella. Mmmm, foarte bun. Incomparabil cu cornurile cu ciocolată de la noi. Acestea sunt moi, şi pufoase, şi bine-nţeles scumpe. Dar, sunt foarte bune la Vlad în cameră, pentru că la el în cămin nu există frigider, iar aceasta e mâncarea care nu are nevoie de frigider.

Revenind

Bagajele. Ne-au rupt umerii şi mâinile. A fost cea mai urâtă parte a drumului. Iar la sfârşit, când ne-am cazat, pe mine m-au pus la etajul 4, aşa că ne-am chinuit să le urcăm pe scări până acolo. Acum că le-am despachetat, parcă ne gândim că ne-ar fi trebuit mai multe. Mai ales haine groase. E foarte frig aici...

Poetese

Chiuvete bourgogneze,
şiroiesc ape îndoite,
repetă infinit cântece moarte,
pentru madame părăsite,
case acoperite de mormane de ciolane,
brânze parfumate, clonate, ghete, bete, şi şosete,
berze-bufniţe agăţate în rafturi,
în proţapuri,
şi-un ghetou,
cât un ou,
în el stau eu,
sughit,
un ibric şi pun de-o cafea cu aromă de mărgea,
parcă-s ea – steaua, strălucea un pic,
un pitic, hop,
am căzut de pe saltea-ua
e grea,
prea grea pentru inima mea.
Stop, te-am prins. (Adellé-a)

Campusul

Fotografie foarte expresivă având în vedere meteorologia locală, acum e soare şi vreme de picnic, o clipă mai încolo norii sunt atât de groşi şi negri încât nu se mai vede lumina zilei (pe timp de ploaie iluminatul public funcţionează !), după o ploaie de 5 minute norii se destramă. Picnicul poate continua.




















Parcarea de la intrarea în campus, plină de copaci; departe în spate se vede Maison de l'Universite...



















Altă parcare, cea care desparte Facultatea de Drept şi Litere de celelalte clădiri administrative sau distractive. Aceste două grupuri de clădiri sunt despărţite şi de spaţii verzi foarte curate pe care stau studenţii, exact cum am văzut prin filme că arată campusurile adevărate.






































Corpul numit generic Droit-Lettres, de fapt extensia lui (adică noua clădire ataşată celei vechi, legate între ele prin pasarele). E ciudat şi nu ştiu cât e de reuşit amestecul acesta între o clădire sobră şi elegantă (care seamănă cu Facultatea de Drept de la noi) cu o "extensie" care seamănă cu un modul de navetă spaţială. Spaţiul verde este cel despre care vorbeam mai sus, iar acele pietre nu au nici o utilitate, înafară poate de a constitui un pamflet la adresa Stonehege-ului.

Lyon-Dijon cu trenul "personal"

Trecem la următoarea etapă a drumului nostru: GARA din Lyon (Part-Dieu). Cred că această fotografie spune totul despre starea de spirit a călătorilor noştri :). De fapt, cel din spatele aparatului era mult mai morcovit. Dar ar fi fost şi mai morcovit dacă nu am fi avut marele noroc de a întâlni la coborârea din avion doi români, studenţi ca şi noi, dar care cunoşteau perfect drumul şi obiceiurile locului (pentru că studiau în Franţa deja de doi ani). Ei ne-au dus la gară, ne-au cumpărat bilete cu cartela lor şi ne-au insuflat curaj. Am întâlnit şi români (care ne-au făcut) fericiţi. Deci există!

Uite-l cum vine, dragul nostru "personal", mult mai rapid şi mai silenţios decât toate presupusele săgeţi ale soarelui, ale zăpezii sau ale CFR-ului. Trenul a mers foarte reprede, foarte lin, foarte silentios, greu de crezut (pentru noi) că acesa e trenul cel mai ieftin şi lent al francezilor. Printre altele, eram şi să ne urcăm în trenul greşit, noroc că domnul controlor ne-a recunoscut de la distanţă situaţia doar după fruntea încreţită şi privirea speriată. Datorită lui nu am urcat într-un TGV spre ..., ci am mai aşteptat încă un pic.

Şi am plecat!!! Wee!!!














Ca să nu credeţi că am mers cu naşul...















Şi cât de grele au fost bagajele... Şi câte trepte a avut vagonul...
















O bisericuţă frumoasă dintr-un unui mic sat, cu câteva vaci liniştite păzind-o...

Si am stat la geam si era foarte frig de la aerul conditionat, si geamul meu zdranganea si credeam ca BlueAir nu e cea mai buna firma de avioane.


Si-am pozat muste pe geam...

Vlad a sarit peste partea cu: si ne-am plictisit in sala de asteptare,...