Era ultima zi de tutorat aici, cea pe care a descris-o un pic mai jos Adela prin câteva poze şi cuvinte. Era foarte, foarte ceaţă in dimineaţa aceea, asa cum - am aflat dupa aceea din experienta de zi cu zi - se intampla de fiecare data cand temperatura coboara sub zece grade (aşa e că aproape aţi citit "zero"? - noi citim asa de repede şi pentru că anticipăm, pentru că nu citim cuvintele pana la capat, zicea o veche carte de psihologia lecturii...).
Tot in aceeaşi dimineaţă, subsemnatul...
Cel din poză nu e nimeni (de fapt, e un cineva, dar nu pentru noi), dar trebuia să mai arăt încă o dată cât de puternică era ceaţa în dimineaţa aceea. :)
Asta e de făcut tablou şi pusă mare-mare pe perete (acasă la părinţi)
Asta e pentru cei de acasa care nu ne scriu ce se mai intampla pe acolo (cu cât a pierdut Steaua, ce prostiii a mai spus Vadim, cu cine a mai băut Băse şi în ce cârciumi, a mai condus după aia băut - ştiţi voi, actualitatea românească) şi care cred că doar noi avem chestii de povestit.
Încă una, din aceeaşi serie, in care Adela e atât de simpatică încât mori (eu cel puţin mor) de cât de simpatică e.
Şi pentru că e aşa de simpatică o pup, cu mult drag, şi ne uităm amândoi la voi toţi, cu mult drag. Că doar poza asta n-am făcut-o ca să vedm cât de scumpi suntem (şti de mult asta), ci ca să vedţi voi ce scumpi suntem (în caz că nu ştiţi de mult asta).
Am uitat să spun faptul că seria asta "însorită" de poze a fost realizată în aceeaşi zi cu cele cu ceaţa teribilă de mai sus. Ca să vedeţi cât de schimbătoare e vremea pe aici. Nu şi în sufletele noastre, căci noi zâmbim în tot felul de condiţii meteorologice (de fapt în poyele cu ceata nu zambim, dar avem altele în care zâmbim, numai că nu le-am putut pune pe toate).P.S. - câmpul acesta cu gazonul tuns frumos e scurtătura de la mine la cămin la facultate. De la facultate la Adela la cămin sunt alte peisaje pe care le-am descris într-un post mai vechi (nimic spectaculos - cu parcarea, Maison de l'Universite, etc).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu