debutul calatoriei

alt filmuletz

Ultima parte

Si-am coborat, era deja tarziu. A mai durat aproape o ora coborarea, cu stat la coada etc. Cand am ajuns jos, ne-am intins pe iarba langa arc si am stat asa doua minute sa ne odihnim, uitandu-ne la la maretia aceasta. Apoi am luat-o la fuga, la propriu, pentru ca terbuia sa luam doua mijloace de transport pentru a ajunge la gara. Am ajuns la tren cu cateva minute inainte de ora de plecare. Noroc ca aveam deja biletele luate. Din fericire, trenul a plecat si cu intarziere, asa ca totul a decurs bine intr-un final. Si asta e tot.

Zoom pe Arcul de Triumf, originalul.

Top of the world

Am prins si un Balon, din acelea vechi. Frumos, nu?!
Poze facute cu zoom.
Din varful lumii.
Si... in varf! Trebuie sa apasati pe poza ca se se vada marita, altfel nu prea se vede mare lucru.

Spre varf

Panorama de la Et. 2
Si rotile care ne-au tras inapoi spre pamant.
Si propulsoarele care ne-au impins spre cer...
Ne-am urcat in lift.
Si ne miram de cat de mare e.
Ne plictiseam asteptand la coada (am stat cred ca o ora, daca nu mai mult), asa ca mai faceam cate o poza...

Plimbarea

Trio: noi doi si turnul. Vlad se stramba pentru ca se concentreaza; eu ma stramb pentru ca ma plictisesc asteptand sa faca poza. :)
Dupa cum se vede, erau foarte multi oameni la coada la bilete. Erau mai multe cozi de fapt, cate una la fiecare "picior" al turnului. Se putea urca peste tot pana la Et. 2, iar de acolo luai alt lift pana la 3.
In toata splendoarea sa.
Cu pasi mici...
V-ati dat seama: ne-am hotarat sa mergem la Turnul Eiffel; simbolul Frantei, nu?!



Se intreba Vlad, "Oare unde e Tour Eiffel?"


Parisul, pe strazile lui inguste, la ora pranzului.


Povestea acum se prezinta in felul urmator: pentru ca totul a fost foarte spontan, nu avem chestii de luat la noi de mancare. Nu mai aveam nimic care sa se potriveasca facutului unui sandwich in frigider. Asa ca am zis: o sa ne luam ceva de acolo. Si dupa plimbarea cu "barcuta" ni se facuse o foame... asa ca ne-am plimbat putin pe strazile din Paris, pentru a ne indeparta macar putin de centru, unde totul e fffff scump. Si am gasit un loc de unde am cumparat cate un un sandwich.

Cu barcuta - 2

Musée d’Orsay (iniţial Gare d'Orsay - prima legătură Paris-Orleans, aşa cum arată şi inscripţia - devenită abia apoi Muzeul de astăzi), văzut de pe Sena.

Aici puteţi observa faimosul acoperiş de sticlă al Palatului şi pe ghidul nostru dându-ne preţioase informaţii (pe care le-am uitat, căci eram prea ocupaţi să ne întimdem gâturile în toate direcţiile, nemaiputându-ne concentra şi asupra comentariilor ei).
Domul invalizilor, clădire după arhitectura căreia a fost inspirată arhitectura Casei Albe. Între altele fie spus, francezii le-au făcut cadou americanilor şi celălalt mare simbol al lor: Statuia libertăţii. Aşa că, nu credem că e în nici un fel meritată atitudinea condescendentă a americanilor în general faţă de francezi, chiar dacă două războaie mondiale la rând americanii (printre alţii) au fost cei care i-au salvat.


O fotografie superbă (copyright Adela) care încadrează Turnul misterios între statuile aurite ale podului care marchează şi sărbătoreşte alianţa franco-rusă.


De o parte a podului, sculptură care simbolizează râul Niva...

De cealaltă parte, sculptura care simbolizează Sena.

Scuptură celebră al cărei nume l-am uitat, în funcţie de care parizienii au obişnuinţa de a măsura nivelul Senei. În timpul inundaţiilor de la începutul anilor '80, apa îi ajungea până la gât.

Iată şi turnul, în toată splendoarea sa şi a superbei zile în care l-am văzut pentru prima oară.


Adela şi Turnul...


Şi Vlad şi Turnul (nu puteau să lipsească aceste două poze).


"Până la urmă, nu-i cine ştie ce..."