Prin oraş, într-o staţie de autobuz, deşi nu-l aştepta nimeni (va previn că urmează un puseu artistic al creativităţii adelo-vladiene [sau vlado-adeliene, cum sună mai bine]).
Oraşul aştepta tăcut, frunzele stăteau mute şi ele...
Doar zidul o implora avid de cunoaştere, în schimb privirea nu i-o întâlnea...
Gata, am terminat cu gluma, astea sunt chiar nişte poze foarte frumoase, care nu au nevoie de nici un comentariu. 
Cu totul absorbit... poate chiar de acest blog.
Frumusetea nu aparţine neaparat imaginii clare.
Şi nici bunei încadrări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu