Trecem la următoarea etapă a drumului nostru: GARA din Lyon (Part-Dieu). Cred că această fotografie spune totul despre starea de spirit a călătorilor noştri :). De fapt, cel din spatele aparatului era mult mai morcovit. Dar ar fi fost şi mai morcovit dacă nu am fi avut marele noroc de a întâlni la coborârea din avion doi români, studenţi ca şi noi, dar care cunoşteau perfect drumul şi obiceiurile locului (pentru că studiau în Franţa deja de doi ani). Ei ne-au dus la gară, ne-au cumpărat bilete cu cartela lor şi ne-au insuflat curaj. Am întâlnit şi români (care ne-au făcut) fericiţi. Deci există!
Uite-l cum vine, dragul nostru "personal", mult mai rapid şi mai silenţios decât toate presupusele săgeţi ale soarelui, ale zăpezii sau ale CFR-ului. Trenul a mers foarte reprede, foarte lin, foarte silentios, greu de crezut (pentru noi) că acesa e trenul cel mai ieftin şi lent al francezilor. Printre altele, eram şi să ne urcăm în trenul greşit, noroc că domnul controlor ne-a recunoscut de la distanţă situaţia doar după fruntea încreţită şi privirea speriată. Datorită lui nu am urcat într-un TGV spre ..., ci am mai aşteptat încă un pic.
Şi am plecat!!! Wee!!!
Ca să nu credeţi că am mers cu naşul...
Şi cât de grele au fost bagajele... Şi câte trepte a avut vagonul...
O bisericuţă frumoasă dintr-un unui mic sat, cu câteva vaci liniştite păzind-o...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu