Trebuie sa ai si cu cine...

O statuie absolut minunata undeva intr-o piata din centrul vechi al orasului, careia oamenii ii puneau in maini flori zilnic. (Avea legata la spate de mana dreapta o sticla cu apa in care sa stea floarea astfel incat sa tina mai mult, daca va inchipuiti; sticla nu apa in fotografie din motive artistice.) Dimineata cand am vazut-o prima oara nu avea decat floarea galbena (care sta in sticla ascunsa de soldul statuii), dupa pranz cineva i-a mai pus un trandafir rosu in cealalta mana. Minunat!
Statuie plouata...In fapt, ghidul nu avea nici o treaba cu fantana :)). Adela nu a ascultat nici macar una din povestile ei, caci era prea preocupata cu fotografia. Ea era insarcinata cu materialul vizual, eu cu documentatia. Asa ca povestea era de fapt despre cat de mic si neinsemnat era orasul Geneva inainte de venirea hughenotilor. Populatia ei s-a triplat astfel si asa si-a capatat ea toata bogatia pe care si-a pastrat-o pana in zilele noastre. Ce ne spune ghidul este ca acele case din spatele fantanii, de exemplu, nu aveau nici macar un singur etaj inainte de venirea hughenotilor, era doar parterul. Pentru a-i caza pe acestia au fost construite apoi cate 3-4 etaje peste parterul deja existent. Fascinant!

Erau plante cataratoare peste tot.
