Musée d’Orsay (iniţial Gare d'Orsay - prima legătură Paris-Orleans, aşa cum arată şi inscripţia - devenită abia apoi Muzeul de astăzi), văzut de pe Sena.
Aici puteţi observa faimosul acoperiş de sticlă al Palatului şi pe ghidul nostru dându-ne preţioase informaţii (pe care le-am uitat, căci eram prea ocupaţi să ne întimdem gâturile în toate direcţiile, nemaiputându-ne concentra şi asupra comentariilor ei).
Domul invalizilor, clădire după arhitectura căreia a fost inspirată arhitectura Casei Albe. Între altele fie spus, francezii le-au făcut cadou americanilor şi celălalt mare simbol al lor: Statuia libertăţii. Aşa că, nu credem că e în nici un fel meritată atitudinea condescendentă a americanilor în general faţă de francezi, chiar dacă două războaie mondiale la rând americanii (printre alţii) au fost cei care i-au salvat. 
O fotografie superbă (copyright Adela) care încadrează Turnul misterios între statuile aurite ale podului care marchează şi sărbătoreşte alianţa franco-rusă.
De o parte a podului, sculptură care simbolizează râul Niva...
De cealaltă parte, sculptura care simbolizează Sena.
Scuptură celebră al cărei nume l-am uitat, în funcţie de care parizienii au obişnuinţa de a măsura nivelul Senei. În timpul inundaţiilor de la începutul anilor '80, apa îi ajungea până la gât. 
Iată şi turnul, în toată splendoarea sa şi a superbei zile în care l-am văzut pentru prima oară.
Adela şi Turnul...
Şi Vlad şi Turnul (nu puteau să lipsească aceste două poze).
"Până la urmă, nu-i cine ştie ce..."
