Alsacienii îşi decorează foarte frumos casele de Crăciun. Un pic cam prea încărcat pentru gustul meu, dar era remarcabil faptul că toate casele erau astfel decorate.
Mergând în drum spre centrul oraşului, ne-am oprit pe pod să facem o poză...
Această clădire nu mai e Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ci ţine de Uniunea Europeană. Înăuntrul ei nu apucat să intrăm.
Aici aşteptam să intrăm în sala în care urma să se desfăşoare procesul. Se vede oboseala şi somnolenţa pe faţa noastră, având în vedere că plecasem cu autocarul la trei noaptea. Iar după cum bine ştim cu toţii, somnul ăn autocar nu e prea odihnitor. Ca dovadă, în timpul procesului, foarte interesant şi pasionant de altfel, multe capete cădeau şi se ridicau iarăşi la intervale regulate. Unii studenţi dormeau chiar de-a dreptul, mai ales în timpul intervenţiei avocatului care reprezenta Statul Francez. Asta da o pledoarie sforăitoare.
Poza aceasta e facută pe la 7:30 dimineaţa, inainte ca măcar Curtea să-şi fi deschis poţile în faţa vizitatorilor. Aşa că am aşteptat cel puţin jumătate de oră în frig, aşteptând să fim primiţi înăuntru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu