Paris II: "Croaziera"

Cum stăteam noi aşa pe pod şi meditam...
... fiecare adâncit în meditaţia lui (că doar suntem amândoi filosofi)...
... a trecut pe sub pod un "Batobus" (bateau+bus) plin de turişti care făceau frenetic cu mâna. Noi le răspundeam - treceam drept parizieni, poate - si la fel le făceau cu mâna toţi de pe cheiurile şi podurile Senei. Motivul principal: "Atenţie, se filmează!"

Aşa că am dat fuga la Pont Neuf, am coborât scările până jos pe insulă...
... cu direcţia înspre primul vapor care pleca într-o "croazieră" pe Sena
Aşa că, uită-ne pe vaporaş, alături de alte câteva sute de "cincizecişti" şi "şaizecişti" de toate seminţiile pământului, bine dotaţi cu aparate semi-profesionale la gât (e bine să fii pensionar în occident!). Cheliile pe care le veţi putea observa în partea inferioară a instantaneelor următoare le aparţin. Deşi am fi putut să le eliminăm, am decis că restituie o parte din atmosferă...
Am plecat!!! Nu cred că are rost să încercăm să restituim integral textul ghidului... nici nu am avea cum - nu vă supăraţi dacă uneori descrierea va recurge la sintagme vagi.
În prim plan puteţi vedea Pont Neuf (care, în ciuda numelui său, este cel mai vechi de pe Sena), alături de chelia unui domn spaniol.

Dar erau si foarte multe autobuze speciale, cumparai un bilet si te plimba pe o ruta ca sa vezi obiective importante. Si autobuzele au si un ghid si au si etaj, ca sa stai deasupre si sa vezi totul bine. In fine, de aici va las cu Vlad, sa va povesteasca el apoi ce am mai facut.
Am vazut masini vechi si foarte bine intretinute.
Vlad era asa incantat, ca nu ii venea sa mai plece de acolo. Aceasta bancuta este pe unul din poduri, pe care exista desigur o strada normala pe care trec masini.
Despre panorama aceasta vorbeam.
Sena era superba in dimineata de ieri. Datorita soarelui, stralucea intr-un mod magnific. Ne-am plimbat putin. Pe marginea ei, pe sub vestitele poduri, exista un fel de trotuar. Pe acolo foarte multi oameni faceau sport si alergau, isi plimbau cainii, unii erau chiar si cu bicicletele. Era foarte frumos.

Paris

Si cam asta e tot cu catedrala.
Asa ca am iesit. Atat cu catedrala. Speram ca atunci cand o sa mergem la Sacre Coeur sa fim mai impresionati.
Sau acest tonomat de monezi: bagi bani si iese un fel de moneda care are pe ea catedrala; ni s-a parut de prost gust si era plin de asa ceva. in plus, era undeva intr-o parte un birou de sticla, da un birou ca cel de la serviciu, o incapere adica, dar in care un preot si o persoana care "se spovedea" Geamurile erau aproape transparente, persoana statea pe un scaun, ca un student care da examen in fata profesorului. De! Probabil asa e in "lumea noua". Dar noua asta nu ne-a placut. Nu mai exista nici un fel de intimitate a locului, nimic nu parea "sfant". Din pacate.
Am fost foarte surprinsi de caracterul comercial al catedralei. Acesta, de exemplu, este un instrument la care poti sa iti pui castile ca sa asculti muzica bisericeasca de la doi pasi mai incolo. Apoi, erau mai multe standuri de unde puteai cumpara carti si tot felul: toate erau inauntrul catedralei.
Un candelabru cat Vlad de mare... probabil "primul candelabru..."
... si alta cu catedrala intreaga.
Inauntru o macheta care vorbeste despre constructia catedralei...

Vestitele vitralii.


Pentru cei care nu au vazut catedrala, cateva detalii...
Vlad vroia sa facem toata ziua doar poze cu fata la locurile pe care le vizitam, dar de dragul amintirilor, am luat eu aparatul la mine. :) Altfel, asta ar fi sunat: Vlad, cu fata la Catedrala Notre Dame din Paris.

Arhitectura foarte frumoasa, dar credem ca nu se compara cu catedrala din Strasbourg, care era mult mai impresionanta.
Cu toate ca era foarte dimineata, erau foarte multi oameni acolo, foarte multi turisti, asa ca a trebuit sa stam la o coada ca sa intram in catedrala.
De cand asteptam... Ne-am hotarat vineri seara, am fost la gara si am luat bilete de tren, dus-intors pentru Paris. Asa a inceput totul. Trenul pleca din gara la 6, asa ca ne-am gandit sa plecam la 5 din casa. Banuiam desigur ca la ora asta o sa gasim un autobuz care sa mearga pana la gara. Ei, ghinion, nu era nici un autobuz, asa ca a trebuit aproape sa fugim pana la gara, care era in centru, in mod normal faci cam o ora de mers rapid, noi am facut fix 35 de minute. Nu stiu cum a fost posibil, sincera sa fiu, Vlad spune ca "disperarea". Poate.. Am facut 3 ore cu trenul, si am ajuns la 9 in Paris, la Gara Lyon, exact in centrul orasului. De acolo am mers si ne-am cumparat un bilet pe toata ziua pentru toate mijloacele de transport, nu stiam cu ce o sa ne deplasam prin oras, dar stiam ca nu exista metrou pe toate liniile. Asa ca la 9, 30 eram la Catedrala Notre Dame de Paris. Si soarele era foarte, foarte stralucitor. De aceea, multe poze au iesit prost :)

Pentru ca ne-am asezat pe o banca si in fata noastra pe pajiste erau niste tineri, "circari" pentru ca faceau circ, dar nu cred ca erau chiar circari. Stiu ca la ei la scoala circul este printre activitatile sportive, era si pe lista noastra de sporturi de la facultate. Si foarte des vedem prin campus tineri care incearca tot felul de lucruri. Vlad zice ca erau tineri de liceu, eu cred ca erau putin mai mari. Oricum, din pacate ni s-au terminat bateriile la aparatul foto. Asadar nu am putut sa facem poze. Dar ideea este ca fata de cei care sunt in poza au mai venit si altii, unii cu chitara, o toba mica (tamburel parca se cheama) si cu un acordeon si au dat un spectacol in aer liber superb. Ne-ar fi placut sa ii inregistram, au cantat foarte frumos, dar or sa ramana doar in memoria noastra. Oricum, de cand a venit primavara si e frumos afara, foarte multi tineri ies si in campus si fac tot felul de lucruri: canta la chitara, fac lupte medievale cu sabii de lemn, danseaza, invata, dorm, asculta muzica, joaca tot felul de jocuri, fotbal, badmington, fac teatru, tot felul - totul este o energie a tineretii asa cum din pacate in Romania nu exista. Imi amintesc ca acum un an eu si cativa colegi ne-am asezat pe iarba din curtea facultatii si ne citeam unii altora niste lucruri. Apoi a trebuit sa urc pana la secretariat sa iau o hartie iar secretara mi-a raspuns: "nu este semnata inca hartia; duceti-va si mai culcati-va putin...", desigur cu o mare scarba. E vorba de mentalitate? de rautate? de atitudine? despre ce e vorba? oricum, fie sufletul frantuzesc cat de rece, dar ne-a invatat un lucru esential: francezul e artist, o are in sange... oare cum putem caracteriza romanul (sa luam in considerare oare si tiganul roman de la coltul campusului care cerseste toata ziua, nefacand nimic altceva?)?
Da, da, se vede bine (adica poza nu e prea buna ca e zoom-ul mare), se vede cineva care merge pe o bicicleta cu o roata (mono-cicleta? :) ) care merge pe o bara rotunda. Meserias. Amuzant e ca nu era singurul.



Pana la urma am ajuns la Gradina Botanica. Magnolii, nu?
Am uitat cum se numeste sportul: arunci cu bile grele de metal. Poate cineva sa imi aminteasca?
Cum spuneam...

Continuare

Unii oameni erau intinsi prin spatiile cu flori. Si asta nu mira pe nimeni (in afara de noi, evident). M-am folosit de Vlad ca sa o prind pe tipa din spate.


Foarte Mari!!!
Si cum francezilor le place cel mai mult sa gradinareasca, au pus in centrul orasului doua cizme mari.
Si am vazut ca in oras era foarte multa lume. Din cate am inteles, francezii nu prea sarbatoresc. Cu toate ca saptamana asta macar am auzit in fiecare zi clopotele bisericilor. Asta e o premiera.

Iar in ziua de sarbatoare, am iesit la plimbare

... dar ne-a trecut repede.
De dimineata, unii dintre noi am fost cam morocanosi. Dar...
Iar natura era in "plina forma".
Era foarte frumos afara, mult soare, si cum in casa nu aveam ce face...