Umbrela cu Maria Antoaneta, de la un stand de suveniruri, care costa 45 €.
Pozele din castel pe care o sa le punem aici din pacate nu sunt foarte reprezentative. Pentru conservarea castelului, lumina era foarte slaba si majoritar artificiala. In majoritatea camerelor erau draperiile trase. Iar un alt lucru trist a fost ca in Franta exista o lege care interzie folosirea blitz-ului de la aparatul foto in muzee, ca sa nu fie deranjate privirile oamenilor, spun ei, si ca sa nu dauneze mobilei vechi, oglinzilor etc. Drept urmare, ceea ce am vazut nu poate fi redat deoarece majoritatea pozelor pe care le-am facut fie sunt intunecate, fie multe au iesit neclare din cauza expunerii lungi a aparatului
Nu am luat in calcul faptul ca era sambata si ca vor fi foarte multi vizitatori. Asa a si fost, dar dintre vizitatori, o multime de americani si de japonezi. Si, printre toate autocarele care eru oprite in parcare, am observat si unul de la Targu Jiu. J
Un alt punct putin dezavantajos a fost faptul ca exteriorul este in reconditionare, asa ca in curte si pe unele laterale ale cladirii erau schele si materiale de constructie. Dar, pana la urma, asta nu ne-a deranjat si nici nu a distorsionat imaginea gigantului castel.
Am prins o zi cam urata, cu nori si fara soare si un ger cum noi nu ne asteptam. Dar pentru ca oricum in program aveam Vizita Camerelor Roiale, ne-am gandit ca o sa stam mai mult in castel si ca nu o sa conteze. 
Desigur stiam ca e foarte mult de vizitat si ca nu o sa putem face totul intr-o singura zi, dar ne-am gandit ca merita sa facem o excursie acum si sa vedem restul mai inspre vara, cand vestitele gradini or sa fie pline de flori si fantanile deschise.
Ieri am fost la Versailles. In urma cu doua zile o colega ne-a spus de o excursie organizata de o asociatie studenteasca, asa ca am mers, mai erau 8 locuri, ne-am inscris si... la drum.
In Jardin du Souvenirs troneaza o statuie , cea pe care o vedeti in imagine.
Jardin du Souvenirs este doar un mic spatiu cu flori, pe unde te poti plimba si unde nu exista morminte.
Prima oara am crezut ca aceasta este clopotnita, sau ceva de genul. La sfarsitul vizitei insa am aflat ca se trage clopotul doar pentru a arata oamenilor ca programul de vizita s-a terminat si ca trebuie sa iasa. Da, de fapt si noi am aflat de cimitir de pe un anunt pus in autobuz pe care scria sa vizitam minunatul cimitir din Dijon. Am aflat in cele din urma ca de fapt asa sunt toate cimitirele pe aici.
Câteva zile înainte de Crăciun a fost un pic de iarnă, o iarnă inainte de iarnă. Timp de aproape o săptămână a fost încontinuu ceaţă, o ceaţă foarte densă şi umedă, iar noaptea fiind foarte frig toate ramurile copacilor îngheţau. A fost un spectacol impresionant, totul era învăluit în obscuritatea lăptoasă iar arborii erau cu totul acoperiţi de gheaţă.
Într-una din zile am ieşit şi noi din bârlogul strâmt şi supra-încălzit, la vânătoare de emoţii estetice. Aparatul însă nu a fost prea cooperant, nu a fost la fel de impresionat (sau inspirat) de ceea ce vedeam cu toţii. Din cauza lipsei lui de cooperare, nu ştim cât vor reuşi fotografiile să redea spectacolul magnific al copacilor îngheţaţi. Oricum, merită încercat.
Fructe...
